Home Blog Uncategorized SPATIUL TAU DE WELLNESS. Cristiana Bogateanu: E dificil acum sa mai stii ce inseamna wellbeing

SPATIUL TAU DE WELLNESS. Cristiana Bogateanu: E dificil acum sa mai stii ce inseamna wellbeing

Spatiul tau de wellness este o serie de interviuri cu oameni cool, din diverse arii de cariera – povestim cu ei ce inseamna spatiul lor de wellness si wellbeing, acolo unde lucreaza la computer (la birou sau acasa sau la biroul de acasa, mai nou) si, mai ales, cum s-a schimbat in ultima vreme raportarea lor la ideea de confort, relaxare si estetica, stil de munca si de viata.

Cristiana Bogateanu are 33 de ani, este mama de doi copii mici si, cumva, si-a gasit energie si timp sa se reinventeze in pandemie chiar daca inca este in concediu de maternitate. Este mentor in Business & Project Management pentru ONG-uri si pentru solo antreprenori sau antreprenori la inceput de drum, oferind doua sesiuni gratuite celor care au nevoie de strategie si ghidaj pentru a prinde curaj pe acest drum dar mai mult, Cristiana a coordonat in plina pandemie proiectul Viziere.ro, o miscare nationala de succes bazata pe voluntariat si prin care s-au donat aproape 400.000 de viziere catre cei din prima linie impotriva virusului SARS-CoV-2.

Cristiana Bogateanu

La inceputul pandemiei era in Bucuresti, intr-un apartament, dar acum este in Cluj, s-a mutat cu familia la o casa, cu chirie – totul pentru spatiu si o gura de aer curat, pentru ei, parintii dar si pentru copii si catel.

Iar pentru ca am invitat-o pe canapeaua virtuala Wellness Highs, shop online de produse trendy si ergonomice pentru un spatiu de lucru infuzat de wellbeing, am rugat-o sa ne povesteasca cum sta ea la capitolul wellbeing si spatiu de lucru.

Roxana Lupu, Wellness Highs: Cristiana, unde te-a prins pandemia si ce masuri ai luat? Caci stiu ca ai luat niste masuri…

Cristiana Bogateanu: Pai, m-a prins intr-un apartament cu doi copii mici, daca intelegi ce vreau sa spun (rade). Unul dintre ei mergea la cresa si abia scapasem de sezonul rece cu tonele de raceli mai mult sau mai putin importante si cumva parea ca intrasem pe o linie dreapta spre bine, sau ma rog, un program stabil. Iar apoi a venit nebunia si lockdown-ul, partenerul care trebuia sa lucreze de acasa, preferabil intr-un mediu de liniste. A fost greu la inceput si cred ca toti parintii inteleg asta pe deplin chiar si in ziua de azi.

Statul in casa nu m-a luat prin surprindere pentru ca fiind in concediu maternal era ceva normal pentru mine sa stau mai mult prin casa. Deja renuntasem de ceva vreme la activitatile pe care le faceam inainte.

Dar asta cu inchisul a fost ciudat, pentru ca am doi copii mici foarte activi si totusi fiecare dintre noi avea nevoia sa spatiu. Stiam ca pandemia este de durata si trebuia gasita o solutie pe termen mediu si lung. Asa ca ne-am mutat in Cluj, la casa, in curte.

Faptul ca poti sa scoti doi copii afara in curte jumatate de ora intr-un spatiu securizat conteaza enorm.

Roxana Lupu: Cum ar fi mentorat. Spune-ne despre asta, cu ce te ocupi exact?

Cristiana Bogateanu: Am avut cateva companii de renume in Romania, am facut parte din acceleratoare internationale si am fost in trecut presedintele unui ONG de educatie robotica pentru copii si cumva am ramas cu inima de ong-ist, asa ca am continuat in zona aceasta de intrajutorare, ma atrag proiectele pe zona de inovatie, educatie si in special cele cu componenta de voluntariat.

Ofer mentorat celor care  sunt la inceput de drum cu o idee, vor sa o puna in practica si au nevoie de consultanta pentru pasii de urmat.

Roxana Lupu: Si cum se intampla sedintele tale online de mentorat? Fugi cu laptopul in curte? 😀

Cristiana Bogateanu: Da, este provocator. Le spun oamenilor de la inceputul sedintei ca ce fac este pur vocational, ca este timpul meu liber (daca poti folosi expresia asta cand esti mama de doi copii mici, precizeaza razand) si ca s-ar putea sa auda de cateva ori pe fundal Baby Shark, printre altele. Oamenii empatizeaza si inteleg situatia, mai ales ca si ei, la celalalt capat, sunt in situatii asemanatoare.
Si stii ce este misto la pandemia asta? Ca,  iata, am devenit mai empatici si intelegatori unii cu altii.

Roxana Lupu: Asa este, si pentru ca spatiul de lucru s-a amestecat cu spatiul personal in conditiile noi de telemunca si work from home. Ma intrebam, ai apucat sa iti amenajezi acolo un spatiu de lucru al tau, stiu eu, sa adaugi un amanunt estetic sau poate un accesoriu util, un suport de laptop sau altceva din zona ergonomie si postura?

Cristiana Bogateanu: Este pe to do list. Nu e vorba numai de amenajarea acestui spatiu dar este si despre feelingul pe care ti-l da. Cred ca cele doua spatii care acum se confunda ar trebui sa ramana delimitate – personal si profesional.

In spatiul meu de lucru anterior aveam perna lombara, incercam sa stau cat de drept posibil si sa am grija de postura mea, mai ales pentru ca am avut un mic accident la o saritura cu parapanta si am facut recuperare.

Imi doresc tare mult sa am din nou acest spatiu al meu, un loc pe care sa il pot numi „spatiul meu creativ”. Am un stil de lucru flexibil. Ceea ce fac eu imi permite (din fericire) sa imi aleg intervalul orar si zilele in care pot lucra. Acesta este si un avantaj si un dezavantaj, intrucat pentru a aduce rezultate trebuie sa ai o anumita stare; ori acest fapt este cumva o provocare si tine de autoeducatie si auto-organizare.

Roxana Lupu: Ce insemna pentru tine wellbeing inainte de copii? Ce inseamna acum.

Cristiana Bogateanu: Este drept ca aveam inainte mai mult timp pentru mine. Mergeam la cursuri de balet, ma plimbam mai mult. O data cu cele doua minuni din viata mea, conceptul de wellbeing a luat alta forma.

Totusi, tind sa cred ca actualul context ii pune pe multi in dificultate in identificarea concreta a ceea ce inseamna „wellbeing”, intrucat spatiul in care te poti relaxa este cumva limitat.

Va fi interesant de evaluat efectul contextului mental asupra zonei de wellbeing si sanatatii psihice pe termen lung. Ceea ce se numea „wellbeing” acum aproape un an, adica inainte de pandemie, este total diferit de ceea ce inseamna astazi acest concept. Termenul insusi este subiectiv, intrucat fiecare dintre noi percepe activitatile de relaxare intr-un mod diferit și uneori poate ca uitam de ceea ce ne face sa fim mai relaxati.

Acum nu mai facem atat de mult diferenta intre spatiul personal si spatiul profesional, nu mai facem pauza intre activitatile casnice si activitatile pentru job iar acest fapt va avea un impact chiar si pe piata muncii. Multi dintre cei cu care am discutat imi mentionau faptul ca le va fi greu sa se reintoarca la modul de lucru dinaintea pandemiei intrucat exista deja un confort mental care cumva s-a instalat.

Pe de alta parte, cand lucrezi de acasa simti ca faci cate un pic din fiecare dar la finalul zilei ai impresia uneori ca nu ai dus nimic pana la capat.

Amuzant sau nu, ne raportam deja la „perioada de dinainte de pandemie” si la „perioada de dupa pandemie”. Este cumva trist sa vezi cum lucrurile s-au schimbat fortat iar fortat de cele mai multe ori nu inseamna bland sau constient.

De multe ori ma gandesc ca vom aprecia mai mult ceea ce avem tocmai pentru ca multora dintre noi ne lipsesc libertatea si detasarea.

Share:

You may also like